Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

Primind o iconiță și binecuvântări de la Preafericitul Părinte Patriarh Daniel al B.O.R.

joi, 28 martie 2024

Pe tine te fericim-Corul Byzantion



https://youtu.be/rCkWM9sv1_8?si=XOCgZIgRgcUuLkE2

marți, 26 martie 2024

La spital... Centrul ARES, in cadrul Spitalului Memorial, in incinta Enayati Medical City

 

Pe drum, spre spital...

Desi nu era ora de varf, totusi era deja aglomeratie... Si, in departare, locul in care mi-as fi dorit sa lucrez - precum coector sau simplu ziarist 🤭 - cand eram studenta in anul al II-lea, la Facultatea de Filologie. Drumurile studentiei au avut un alt itinerar. 

Casa Presei Libere. 

Totusi, am mai intrat aici in anul universitar 2001-2002, când aveam cursuri, la Studiile Aprofundate de Etnologie si Folclor, cu fostul secretar de stat din Ministerul Culturii, domnul profesor Ioan Opriș. 


Spitalul Memorial
În cadrul clinicii Enayati Medical City. Din Soseaua Gheorghe Ionescu Sisesti, nr.8 A, sector 1



Holurile spitalului și forfota lui





Mi-a zâmbit, tăcut, invitându-mă să-i mângâi clapele... A doua oară când îmi zâmbește din locuri în care nu mă așteptam să-l întâlnesc. Primul instrument la care îmi doream să învăț să cânt, când eram mai mică. După, a intervenit blockflaut-ul. A fost înaintea lui chitara. Ea chiar m-a ajutat la cursurile de muzică bisericească pe care le-am făcut cu Părintele Ionașcu 🙃☺️. Dar prima... dragoste... de instrument muzical nu se uită niciodată. Mai ales când îl întâlnești și-l reîntâlnești, mereu în alt loc 🙂.





În salon. Clipe pline de emoție. Albe, precum așternutul... Dar și aripa rugăciunii, plutind peste tot, rugăciune înălțată de cei pe care i-am simțit cu mine, acolo. Vă mulțumesc, la infinit! 🤗❤🌺


În așteptarea operațiilor, ceasul nu mai are timp să măsoare... timpul... A înghețat ora! Într-un trecut sau pentru un mâine, care va fi ieri...


    Operația a fost minim-invazivă, pentru Herniile de disc pe care le am, formate după accidentul din 1998 și în perioada 2018 - prezent, când am ridicat și sunt nevoită să ridic greutăți. Nu! Nu fac sport (deși ar trebui să fac recuperare medicală - kinetoterapie și fizioterapie -) de genul acesta. Alt tip de greutăți. 
    Intervenția este cunoscută sub numele de DISCECTOMIE CU ALCOOL ȘI INFILTRAȚII TRANSFORAMINALE. Ea a fost realizată de către domnul doctor Florin Bloj, un super medic, care empatizează cu pacienții, îi încurajează și chiar, în cursul operației, stă de vorbă cu ei, îi întreabă cum se simt, dacă simt vreo durere, vreun disconfort, le spune pașii pe care urmează să-i facă.
    Intervenția este minim-invazivă, durează în jur de 30 de minute, se realizează cu anestezie locală. La sfârșitul ei, mai rămâi internat circa 6 ore, pentru ca personalul medical să se asigure că ești bine, că nu au apărut complicații. 
    Din păcate, astfel de intervenții nu se realizează și în toate spitalele de stat. Doar la Spitalul Universitar de Urgență București, însă numai două / an și ... nu sunt materiale...
    Recuperarea este mai ușoară, se realizează într-un timp mai scurt față de cea de după operația de hernie de disc clasică (realizată cu bisturiul). 
    Rezultatele se văd începând de a doua zi. Chiar da! După nucleopastia percutană făcută în 2010, am început să mișc degetul cel mare de la membrul inferior stâng, astăzi, după discectomia de ieri, pot mișca și celelalte trei degete de la același membru inferior, și puțin degetul mic (însă cu greutate). Sigur, emoțiile și teama pentru ceea ce va urma sunt mari, de dimineață, de când m-am trezit, tot mișc degetele de la picior și - da!, pot încă să le mișc. Dureri încă mai sunt. Și mari. Dar pentru acestea sunt calmantele, perfuziile cu calmante, nu-i așa? 😀
    Nu am voie să stau prea mult în picioare sau pe scaun, trebuie să stau mai mult în pat (Pfff..., nu-mi prea place...), nu am voie să fac efort, să ridic greutăți, nu am voie - și nici nu pot încă - să mă aplec, iar atunci când voi putea, trebuie să „recurg” la „tehnica” nouă. De asemenea când cobor din pat. Să te ridici din stat într-o parte, sprijinindu-te în mână, în cot, nu direct stând pe spate. „Tehnica” aplecării trebuie vizualizată, nu o pot explica. „Tehnicile” acestea le cunosc toți (sau aproape toți) cei diagnosticați cu discopatii lombare. (o să caut și voi posta imagini din cărticica referitoare la stilul de viață al pacienților cu discopatii lombare)
    Pe scurt, pot spune, precum psalmistul: Multe și mari sunt minunile Tale, Doamne! Căci, da! O minune este faptul că am aflat despre domnul doctor Florin Bloj, că am ajuns la dumnealui, că fac parte dintr-o frumoasă și săritoare familie ce știe să dăruiască bucurii la necaz și nu numai,  nu doar primăvara, că am fost adoptată ca fiică duhovnicească de... Părintele meu duhovnic, că mi-a dăruit Dumnezeu OAMENI ce-mi sunt alături mereu. 
    Mii de mulțumiri, cu recunoștință, tuturor!
    Da, drumul recuperării este lung, va urma și partea a II-a (o nouă intervenție chirurgicală - tot la Centrul Ares, pentru că numai acolo se realizează astfel de intervenții), însă... ASTĂZI pot să sper... Sper să-mi fie și mie un pic mai bine...
    „Sus să avem inimile!”











luni, 25 martie 2024

La tine vin, Măicuță [Priceasna] - Vlad Rosu


https://youtu.be/9YXdnitRJCM?si=Y9AjgE4zuAcT64D9

A batut la usa ta cineva - Vlad Roșu & Ekatharina Brückmann


https://youtu.be/MHmZEv8fxTk?si=-S12Q8rEiTaD35UE

GÂNDURILE ZILEI

GÂNDURILE ZILEI


Ziua începe cu speranță și rugăciune, după o noapte plină de spaimă (din cauza unui... cutremur sau a... ceva ce a căzut cu putere și zgomot pe casă, ce a produs mișcarea lustrei... Și puls - mie și Miaunicăi - de peste 100 de bpm...). Rugăciunea înlătură grijile, sprijină sufletele speriate, doritoare de bun, bine, frumos... Speranța aprinde în tine scânteia împlinirii gândului bun, a reușitei în tot și în toate...
Am nevoie de ajutor, speranță, bun, frumos, calm și... reușită, la final (nu știu când va fi acela).
Am nevoie de rugăciuni, de un gând frumos și bun.
Mii de mulțumiri, cu recunoștință, celor ce mi-au făcut ziua de astăzi un pic mai frumoasă, celor ce mi-au dăruit și-mi dăruiesc curaj, bunătate din bunătatea lor, răbdare din răbdarea lor, frânturi de inimi din inima lor, rugăciuni înălțate pentru mine și timp prețios din timpul lor!

marți, 19 martie 2024

O VIAȚĂ DUSĂ DE MÂNĂ CU MAICA DOMNULUI: POVESTEA PĂRINTELUI PIMEN LA MUNTELE ATHOS



https://youtu.be/3mqssojGvKQ?si=GDPX73yxlb9jKrsk

Canonul cel Mare al Sfantului Andrei Criteanul ~Marti~ A doua zi din Postul Sfintelor Paști


https://youtu.be/FO6UFvjPoBo?si=QTatPeJwSfbBbR71

Amintiri din vremea liceului, la aniversarea lui (19 martie 1851 - 19 martie 2024)

La mulți ani, liceul meu drag!
173 de ani de la „fondare”! 19 martie 1851 - 19 martie 2024
Amintiri cu și despre fostul meu Liceu de filologie-istorie „Zoia Kosmodemianskaia”

(aceste fragmente au apărut în cartea mea, FRÂNTURI DE GÂND, apărută în 2022 la Editura Universitara)

______________________________________________________________________________

 Amintiri din vremea liceului

    Anul acesta (2021) se împlinesc 30 de ani de când am absolvit liceul, reușind să-mi iau și examenul de bacalaureat încă din prima sesiune, cu o destul de frumoasă medie, ce mi-a dat aripi să visez și să mă mobilizez a deveni studentă și, ulterior, ceea ce sunt astăzi: profesor de limba și literatura română și de limba franceză.
    Liceul? Anii de liceu au fost, în general, frumoși, pentru mine. Primii doi ani au fost cu unele constrângeri, datorită regimului comunist, dar cu libertatea de a visa, de a cânta, de a fi tu însăți (însuți). Eram tineri și frumoși, cu dorințe ce ni le voiam împlinite. Știam a ne și distra – în limitele bunului simț – (fără telefoane mobile, calculatoare, internet, întâlniri pe ZOOM, pe Google MEET sau WHATSAPP, ori chiar și fără telefoane fixe), a ne bucura de viață, plimbându-ne prin parcuri, mângâiați de razele jucăușe ale soarelui și de adierile zburdalnice ale vântului primăvăratec sau din plină vară, pe sub umbra răcoritoare a ramurilor copacilor, admirând frumosul, trasând, cu bețișoarele, în nisip, contururi ale inimilor... Știam a învăța – și învățam, citind. De la profesoara mea din clasele a IX-a și a X-a, doamna Voineag Veronica, am învățat să citesc critică, să rețin citate din marii critici, să descopăr bibliotecile publice (cum ar fi Mihail Sadoveanu, de pildă), de unde împrumutam cărți sau rămâneam în sala de lectură și făceam fișe pentru scriitorii ce-i aveam de studiat, lucru care m-a ajutat și mă ajută în devenirea mea profesională. Și acum mai folosesc fișele de scriitori realizate în clasele a IX-a și a X-a!!!
     De la profesoara mea de istorie, doamna Cojescu Norocica, am învățat că, în fața elevilor, trebuie să te prezinți bine pregătit, tu, ca profesor, stăpânind materia (ceea ce ai de predat) și – mai ales – să nu citești! Să le vorbești elevilor liber, din memorie! Mi-am apreciat profesorul de istorie pentru câte cunoștințe avea, pentru memoria sa excelentă, ”de elefant”! Ceea ce nu mi-a plăcut (și, în acest sens, nu vreau să-i semăn sub nicio formă!) este faptul că în acei ani nu a reușit să se apropie, cu sufletul, de noi, învățăceii săi, nu ne implica în actul predării-învățării, numai dumneaei vorbea, când avea de predat, dictând și dictând, și dictând... La un moment dat, deși o apreciam într-o anumită măsură, orele deveneau pentru majoritatea dintre noi, plictisitoare și foarte-foarte greu se suportat... Epuizante... Cred că doamna Cojescu lua pastile de gât, pentru că vocea nu și-o pierdea niciodată!!! Cu toate că fuma, țigară de la țigară, în timp ce dicta...rapid... Așadar..., metodele atractive, centrate pe elev, lipseau cu desăvârșire... Implicarea elevului, formarea/dezvoltarea competențelor beneficiarului actului educațional lipseau... Dar... Elevul era creativ! Uneori chiar în defavoarea lui, dar nu ținea cont de lucrul acesta! Pentru a scăpa de astfel de ore ce-i luau toată vlaga, recurgea la metode mai puțin...ortodoxe: puțină cretă pisată... 🙂 Alteori, înțelept, elevul nostru, al acelor vremuri, abdica, mergând la bibliotecă și citind, făcându-și fișe pentru orele de română... Chiulea...cu folos... Curat...înțelept! (asta, ca să-l parafrazez pe marele Caragiale!)
    Desigur, v-ați prins! Clasele a IX-a și a X-a le-am făcut la Liceul de filologie-istorie ”Zoia Kosmodemianskaia” din sectorul 2 al Capitalei, situat pe strada Icoanei, vis-a-vis de biserica Icoanei.
Cum am ajuns aici? În primul rând, pentru că ... matematica, deși am învățat-o în școala generală, nu mi-a surâs să o studiez mai departe, la modul cel mai serios. Nici disciplinele științelor exacte (chimia, fizica etc.)! Nu le uram, dar nu erau făcute pentru mine. Și nici eu pentru ele 🙂 Așa că, în urma discuției cu tatăl meu, acesta s-a lăsat convins (cu greu!) că cea mai bună alegere pentru mine era să susțin examenul de treapta I la ”Zoia”. Îmi plăcea literatura și gramatica limbii române, aveam cele mai mari note în generală la această materie, aveam chiar modele în familie de profesori de română și limbi străine. Prin urmare, nu aș fi ieșit nici din tiparele familiei... Bun! După această discuție, am purces la vizitarea liceului. M-au impresionat pictura si arhitectura deosebite, puterea de creație și de exprimare artistică a celui ce a fost arhitectul Mincu, ceea ce m-a determinat să mă mobilizez a învăța cât mai bine, asftel încât să pot fi admisă numai și numai AICI. Un vis frumos, implinit!
    Născută Istocescu, în comuna Costești din județul Vâlcea, doamna profesoară Veronica Voineag a urmat cursurile liceului ce ființa sub oblăduirea Mănăstirii Bistrița Olteană, avându-le, ca și cadre didactice îndrumătoare, pe chiar măicuțele de-aici; avea o cultură vastă, solidă, o capacitate de a memora în orice condiții (uneori, când mai mergea la bal, în tinerețe, putea fi văzută citind, învățând pentru lucrări, examene).    
    Doamna Voineag îi era mamei o rudă foarte-foarte îndepărtată, dar RUDĂ (și mămica s-a născut în Comuna Costești din județul Vâlcea, în marea familie Istocescu. Mai exact, familia Istocescu T. Nicolae și Tudorița – ca unul dintre cei trei Frunzari era cunoscut bunicul meu -, a cărei casă se afla și se află și astăzi în Mlăci.)! Primul lucru pe care i l-a spus mamei, când s-au regăsit, după ani și ani, a fost acela că, la liceu, îmi va fi profesor, iar eu elevă, nimic mai mult. Și… s-a ținut de cuvânt! Cu toată rudenia, nu s-a oprit de la a-mi da un 2, atunci când nu am citit ”Viața la țară”, de Duiliu Zamfirescu, întrucât nu-mi îngăduise timpul și așa prea scurt, pe care îl dedicasem, în totalitate, pregătirii tezei de la matematică (clasa a IX-a, trimestrul I)… Primul și singurul meu 2, din toată viața mea de liceană, de care, la început, m-am îngrozit, apoi… cu care m-am mândrit 😀
    Rudă, rudă, dar… niciodată nu mi-a dat vreun punct în plus la lucrări sau la teze, ci mi le-a corectat la … sânge; niciodată nu a vorbit, pentru mine, cu ceilalți profesori colegi ai săi, pentru fi mai îngăduitori ori ceva în genul acesta. A trebuit să învăț, să nu o fac de rușine, iar când mai chiuleam…cu folos (la bibliotecă purtându-mă pașii, cel mai adesea), imediat afla și mă…muștruluia serios… Nu știu cât de bine a procedat astfel, nu știu dacă lucrul acesta mi-a prins sau nu bine în anii următori, însă… dacă aș avea copilul sau nepotul/nepoata în școala la care predau, aș vorbi pentru el, mi-aș ruga colegii să aibă în vedere acest lucru, să-i acorde atenție, însă NU să-l cocolășească, să NU îi dea puncte în plus sau note pe care nu le merită (mai mari), ci să-l pună să învețe. Însă să nu fie rigizi cu el/ea.
    La liceu, doamna Voineag era un pic tristă, înconjurându-se de lucrări de specialitate, din care ne extrăgea mereu citate, cât mai multe citate. Ne citea, ne explica, ne dicta. Îi plăcea ca citatele extrase din marii critici literari să fie scrise la tablă, la începutul orei. De fapt, așa să o așteptăm la clasă: cu citatele scrise pe tablă. Citate care, desigur, să aibă legătură cu lecția.
    Nu prea zâmbea, era mai degrabă serioasă și îi plăcea să fim și noi la fel, cerându-ne să învățăm buchia cărții. Nu se mulțumea cu puținul (care, nouă, bobocei fiind, ne dădea aripi și curaj să continuăm). Așa s-a făcut că, deși am obținut nota 8 și ceva la etapele pe clasă și pe școală ale Olimpiadei de limba și literatura română, în clasa a IX-a, nu a vrut să mă trimită mai departe, zicându-mi că e prea mică nota, că sunt slab pregătită și că ar fi bine să citesc mai mult 🙂 (Încă nu-mi pusese 2-ul!!!).
    În afara liceului…, tot ce-i ceream, îmi dădea: cărți să citesc, sfaturi.
    Am căutat o explicație pentru modul său de a fi, atunci. De ce era tristă, supărată? Viața grea, amară (văduvă de ceva ani, singură, fără a fi recăsătorită, cu doi băieți mari de crescut) își pusese amprenta în sufletul său… Îmi pare rău! 🙁
    Vara, în vacanțe, la Costești, era alt om! Acolo era și este mediul său, în care se simțea și se simte altfel! Acolo socializa cu consătenii, îi plăcea să meargă la Bâlci (Bâlciurile tradiționale, din 15 august și 8 septembrie), să-și salute cunoscuții (rude, prieteni). Însă mergea grăbit, mândru, falnic. Ca pe coridoarele liceului.
    În anii din urmă (prin 2010 sau 2011), am reîntâlnit-o la Costești, făcându-i chiar o vizită la domiciliul său de acolo. Ne-am bucurat și s-a bucurat când i-am dăruit prima mea carte de poezii și proză scurtă, FLACĂRĂ ARZÂND, apărută în decembrie 2009, la Editura „Universitară” din București.

    Dar să ne întoarcem la liceu! Nu am terminat cu amintirile despre el!
    Într-un timp, curioasă din fire, am purces la explorarea clădirii liceului, spre descoperirea secretelor sale, a cotloanelor martore ale atâtor și atâtor taine, din trecut și – de ce nu? – prezent. Prezentul de atunci. Așa că…urcam la etaj, coboram la subsol, am fost chiar și pe culoarul care ducea către contabilitate, bibliotecă…Culoar care mă făcea să mă visez a fi o tânără prințesă ce se plimba prin imensul său castel… Mereu…dădeam de doamna Voineag… Care mă întreba ce caut pe-acolo… Hm!... Mă urmărea sau chiar era ceva întâmplător faptul că ne întâlneam? Niciodată nu am putut dezlega misterul…
    În peregrinările mele prin liceu, am descoperit biblioteca (care mi s-a părut însă ca o cetate rece, neprimitoare, respingătoare, de care nu m-am putut apropia. Mai degrabă, îmi plăcea să merg la Sadoveanu…), am descoperit sala de mese (unde, cel mai adesea, mirosea a gaze - și nu mi-a plăcut! -), am descoperit dormitoarele de la etaj, ale internatului (ca niște saloane imense, de spital, cu paturi aproape lipite unele de altele, având lenjerie curată, albă precum prima nea din an…).
    Am văzut multe în peregrinările mele prin liceu, am admirat Columna lui Traian, în miniatură, am privit, de la etaj, pe fereastră, imaginându-mi povești de dragoste ce-și aveau împlinirea în lumina veghetoare a lunii ce străjuia văzduhul înstelat….; m-am odihnit în sălile de curs de la subsol, care îmi păreau atât de faine goale, când puteam vorbi cu mine…; am descoperit telefonul, cu monede de 25 de bani, de la care îmi plăcea mereu să-mi sun foștii colegi de școală generală sau chiar rudele (acasă nu aveam telefon!!!)…





imagini din curtea interioară:





Profesor de istorie și fost director al liceului, doamna Cojescu Norocica:


Sala de mese de la subsol


Internatul de la etaj



duminică, 17 martie 2024

Grup vocal Doina Costeștilor - A mamei rugăciuni


https://youtu.be/p6-GvKq8lWA?si=dlZqXn6MzQzo5Wwd

A mamei rugăciuni


https://youtu.be/yYXuVAxgU8g?si=c25aYom8Yb8Fk5g_

Gânduri la început de Post

 

Gânduri la început de Post


Vă doresc tuturor să aveți un post binecuvântat, cu sănătate, multe bucurii, mângâieri și roade duhovnicești!

Celor cărora le-am greșit, celor cărora le-am provocat supărări sau tristeți, le cer iertare!

Celor pe care i-am neglijat, le cer iertare!

Celor pe care nu am putut să-i ajut mai mult, le cer iertare!

Celor care m-au ajutat și mă ajută, le mulțumesc!

De vreți să citiți Psaltirea în Postul Sfintelor Paști, intrați aici https://docs.google.com/document/d/17wr8reAd4yxdtRS4G9iE-k9z4PSz4N0vJ6YkVVBzJEg/edit?fbclid=IwAR3OryAxJa1qzmO2zIQQvNU_aH7b7I2vIr0CWEXCjAXwPhcSug-bRlWzfRc și urmați pașii.


(3) Pr.Conf.Univ.Dr. Constantin Necula - Întrebări și răspunsuri (FTOUB, 2015)


https://youtu.be/79eqxW8pfpw?si=MpfMzWa47KtyvTv7

Mariana Maloș și Grupul „Ulciorașul Bucovinei” - „Maica Mea cu Brâu de Stele”

https://youtu.be/5DMyE3vRzwc?si=tBnJ0hHYI763LF74


vineri, 15 martie 2024

Imnul anului omagial 2024 al Sfinților doctori fără de arginți și al pastorației bolnavilor (II)


https://youtu.be/gjSAKXViesQ?si=xGF1-RNeiXzy9NqA

Cu mâna Ta, din cerul sfânt,
Coboară pace pe pământ
Tu, Doamne, Bun Vindecător,
Pe creștetul bolnavilor.

Trimite Duhul cel ceresc,
Și Harul Tău, dumnezeiesc,
Și mângâierea Duhului,
În inima bolnavului.

Pe Sfinții fără de arginți,
La cei bolnavi Tu să-i trimiți,
Și-n drumul suferinței lor,
Pe îngerul Tău veghetor.

În suferințe și-n necaz,
Le ține, Doamne, cuget treaz;
Și sufletul păzit de rău,
Căci numai Tu ești Dumnezeu.

Pe Sfântul Tău Pantelimon
Primește-l grabnic solitor;
Și pe ierarhul cel sfințit,
Nectarie, ce s-a smerit.

La medici dă-le ajutor,
Cu mâna Ta prin mâna lor
Lucrează multe vindecări
Și scapă-ne de supărări.

Bisericii dă-i slujitori
Și oameni binefăcători.
Pe marea vieții să plutim,
Cu toții să ne mântuim.

Părintele Prof.Dr. Gheorghe Holbea- Filocalia -Itinerar duhovnicesc al Parintelui Dumitru Staniloae


https://youtu.be/l8kaIKLAvE0?si=GMDZz7D0St0PmCeV

Corul Psalmodia Iubi-Te-voi Doamne,gl.V Sebastian Barbu-Bucur)


https://youtu.be/LDqxM1p4SBY?si=R6bI4CTrjhmKJnlK

Iubi-te-voi, Doamne glas 5 după Evghenie Humulescu, Cântările Sfintei Liturghiei


https://youtu.be/dvrsoMMGVGo?si=KlFtht5TYRE58VFT

miercuri, 13 martie 2024

Cămara Ta, Mântuitorule



https://youtu.be/50wMWbYOG1k?si=9KtzLhvlrhSVy-P8

Rugăciune către Duhul Sfânt pentru Luminarea minții - Vlad Rosu


https://youtu.be/jpryydN8HLw?si=92JppmExu03TWJPs

Rugăciune pentru cei cuprinși de depresie - Vlad Rosu


https://youtu.be/hZK3XUb-X3I?si=WE2Zp2Z-vIPa0exB

Rugăciuni pentru copiii care nu pot învăța ușor - Vlad Roșu

https://youtu.be/RW5gLxLZEh0?si=kW6u8l9ChWFZh_nt

Imnul Sfinților Isihaști - Pr. Cristian Alexandru și Pr. Mihail Buca


https://youtu.be/9P5IJXzNdFE?si=9kuTygfaggfBdiHN

Imnul rugăciunii isihaste

versuri de Pr. Cristian Alexandru

Pacea se coboară prin Har dumnezeiesc,
În inimi ce se roagă și-n liniște-o primesc.
Slavă Ție, Doamne, Părinte Creator,
Cel ce dai pustia isihaștilor.

Dragostea din imnuri cuprinsă în canon,
O arată Noul Teolog Simeon.
Slavă Ție, Doamne, Fiu Mântuitor,
Cel ce dai lumină isihaștilor.

Dascălul luminii Împărăției Cerești,
Palama arată cele dumnezeiești.
Slavă Ție, Doamne, Duh Mângâietor,
Cel ce dai sfințire isihaștilor.

Paisie Sfinte, fă din ruga ta un lanț,
Și cu har păzește Lavra de la Neamț.
Iartă-mă, Părinte, și dă-mi lumina ta,
Când mă rog cu mintea să simtă inima!

luni, 11 martie 2024

Doamne, ajută!

 

Doamne, ajută!


Știu că mulți dintre dumneavoastră m-ați ajutat și ați fost alături de mine, sărindu-mi în ajutor.

Vin din nou cu rugămintea de a mă ajuta, întrucât starea de sănătate s-a înrăutățit, în urma investigațiilor primind recomandarea de a face operație pentru hernia de disc L5-S1 cu care am fost diagnosticată. Chiar am fost programată pentru această intervenție în data de 25 martie a.c., la ora 15. Numai că tipul acesta de intervenție (miniminvazivă) nu se realizează în spitalele de stat, ci numai în clinicile private; medicul care m-a operat în 2010 s-a mutat de la spital de stat, la particular.

Costul acestei intervenții este de 4500 de lei pentru discectomie cu alcool și infiltrații trnasforaminale, și de 8250 de lei pentru nucleoplastie percutană. Încă nu știu prin ce metodă voi fi opeată. Am fost, în zua de 11 martie, la domnul doctor Florin Bloj, la un control, și dumnealui a propus discectomia cu alcool și infiltrații. Astăzi, 19 martie 2024, merg la un nou control, la domnul doctor Dorobăț Bogdan.

Nu am cum să strâng această sumă, pentru că sunt profesor calificat suplinitor debutant, cu jumătate de normă, iar aproape tot salariul mi se duce pe drumul cu taxiul, altfel neputându-mă deplasa; mă sprijin în cadru.  

Cont BRDE: Iban RO59BRDE441SV99444804410, Nume: Enculescu Nicoleta.

Vă mulțumesc, din suflet!

Vă mulțumesc, cu recunoștință!

Să vă dăruiască Bunul Dumnezeu și Măicuța Domnului zile senine, bucurii, împliniri și sănătate!

https://www.facebook.com/enculescu.v.nicoleta/posts/pfbid0zxb9qviFSkv7bhGaX7qEpUD1d3pDf2HZQaxnemmqwxosx6s8wsCyxdo1PJ9HQa5Kl 








P. S. Despre metoda prin care se va interveni:

Discectomia lombara percutana automata : Reprezinta o procedura minim invaziva folosita pentru a trata simptomele herniei de disc lombare. Operatia este diferita de microdiscetomie sau alte tipuri de discectomie, deoarece este efectuata prin intermediul unui ac spinal fin inlocuind o incizie. In unele tipuri de discectomii percutane, este folosit un dispozitiv automat de aspiratie-taiere inserat prin ac, pentru a extrage materialul discal. Procedura este uneori o alternativa eficienta la interventia lombara clasica, dar nu poate fi folosita daca discul a herniat complet. Fiind o operatie minim invaziva, este efectuata doar sub anestezie locala si in unele cazuri cu usoara sedare. Cicatricile sunt minime iar timpul de recuperare este substantial scurtat fata de o operatie deschisa. (https://proceduri.romedic.ro/discectomia). 

Cu operația clasică nu aș fi de acord sub nicio formă, pentru că e periculos. Știu de la mama. Ea a fost operată de două ori, prima dată i-au atins un nerv și se formase și un cheag de sânge care apăsa pe alți nervi, nu mai putea să meargă deloc. A trebuit să fie operată a doua oară. Iar timpul de recuperare a fost foarte mare, peste 6 luni. Prin metoda aceasta, nouă, timpul de recuperare este de 1 lună, cel mult două. Și durerile mai mici. Am mai făcut în 2010, însă a trebuit, începând cu 2018, să tot ridic greutăți... Ceea ce a afectat mult...


sâmbătă, 9 martie 2024

Dor, lacrimi și rugă pentru ei...

 Dor, lacrimi și rugă pentru ei...

Odihnește-i, Doamne, în loc luminat, în loc cu verdeață, de unde a dispărut toată întristarea și suspinarea, iertându-le toate greșelile cele de voie și cele fără de voie, și le dăruitește, Bunule, împărtășirea Ta divină și fericita viață veșnică.
Pomenirea lor din neam în neam! Veșnica lor pomenire!
x x x x x x x x x x x x x
SUFLETELE PLÂNG ÎN TAINĂ DORUL DUPĂ EI...
Doar privind adâncul mărilor senine
Se-nfioară clipa, suspinând a dor…,
Ei, din amintire, ne surâd acuma,
Cu miresme dalbe lacrimi să aline vin încetişor…
Se răceşte timpul, scurs dintr-o clepsidră,
Anii pier în zare, clipele ne dor,
Tot gonind la vale fum şi întristare
Ei ne sunt alături, vis şi adevăr…
Inimi lângă inimi, suflete şi dor,
Rugă-n Cer înalţă, tuturor
de ajutor…
Fie vie pomenirea lor!
Pomenirea lor, din neam în neam!
Veşnică pomenire!
x x x x x x x x x x x x x
Inima-și plânge dorul după ei,
Dor imens și greu, și alb
de dureros...,
Dor imens și greu, și alb
de luminos...
O flacără nestinsă-i dorul după ei,
Ei viază-n mine, eu viez în ei,
Doamne! ține-i în lumină pe copiii Tăi!
Toți suntem copiii darurilor Tale,
Am căzut, ridică-ne la Dreapta îndurării Tale,
Am greșit, hrănește-ne din iubirea jertfei Tale...
Inima își cântă dorul după ei,
Doamne, în lumină ține-i pe copiii Tăi!





vineri, 8 martie 2024

La mulți și binecuvântați ani sănătoși, de Primăvară, de 8 martie, cu bucurii și spor în toate!

 La mulți și binecuvântați ani sănătoși, de Primăvară, de 8 martie, cu bucurii și spor în toate!

Mama - cântată în scrieri alese, de către foștii mei elevi din Școala gimnazială nr.81, sector 3, în anul școlar 2008-2009. DOR de ei.